Rasturnarea lui Batista

 Pe 25 noiembrie 1956, Castro si alti 81 de revolutionari s-au imbarcat de la Tuxpan, Mexic, pe ”Granma”, un crucisator de 38 de picioare lungime, aproape iesit din uz si supraincarcat. Sapte zile mai tarziu rebelii debarcau in Los Colorades, pe coasta sudica a provinciei Granma de astazi. Castro a dus un razboi de uzura in munti, in timp ce gherilele urbane atacau posturile de politie si organizau o campanie de teroare in orase. Fortele armate si politia lui batista au raspuns cu o violenta sporita, ceea ce l-a instrainat si mai mult de cetatenii Cubei. Dupa o serie de victorii, pe 30 decembrie, trupele lui Che au deraiat un tren cu trupe inamice si au cucerit importantul oras Santa Clara. In timpul cruciadei pentru inlaturarea lui Batista, castro a pretins ca renuntase complet la credintele comuniste, iar in iulie 1957 a elaborat Sierra Maestra Manifesto, angajandu-se pentru ”alegeri libere si democratice”. Cu batista inlaturat lucrurile au inceput sa se miste rapid. Cu sprijinul Statelor Unite, in Cuba a fost instalat un guvern provizoriu, condus de respectatul judecator Manuel Urrutia Ileo.

Catastrofa si criza

 In timp ce Castro era popular printre cubanezii mai putin instariti, masurile lui radicale in crestere au generat o opozitie puternica. In 1969, grupuri contrarevolutionare creasera un front de gherila in Sierra del Escambray. In acest timp, la Miami, exilatii antrenati si echipati de CIA erau in fierbere, pregatindu-si intoarcerea. Pe 15 aprilie, o puternica forta de interventie de 1.400 de oameni a sosit pe playa giron, situata in Bahia de Cochinos – Golful porcilor. Intentia lor era sa-i uneasca pe anticastristi si sa porneasca o contrarevolutie. Trupele exilatilor au fost infrante  rapid, iar prabusirea lor i-a folosit doar lui castro pentru a-si intari dominatia asupra Cubei. In ciuda victoriei, castro se temea de o invazie americana. Nu este calr cine a initiat vizita, dar in vara lui 1962 a sosit in Cuba o delegatie sovietica cu propunerea de a se instala in Cuba rachete cu raza medie de actiune si arme nucleare. Pe 14 octombrie, spionajul SUA a detectat acele rachete nucleare. Presedintele, Jhon F. Kennedy a ordont ca ele sa fie dislocate, iar armata Sua sa fie pusa pe picior de razboi.

Revolutia

Castro era liber acum sa-si urmeze revolutia socialista. Brigazi de alfabetizare s-au imprastiat in mediul rural pentru a-i invata pe taranii needucati sa citeasca si sa scrie corect. S-au pompat bani pentru imbunatarirea sistemului de sanaatate, preturile utilitatilor, chiriilor si transportului au fost mult coborate. Statul arestrand de asemenea libertatile personale, si a actionat pentru distrugerea clasei de mijloc in efortul de a crea ”omul nou”. Che Guevara, ca ministru al Finantelor si Industriei, a supervizat reforme economice radicale care au culminat in 1968, cand guvernul a conficat toate afacerile particulare. Rezultatul a fost haosul. Inca din 1962 economia schiopata si se introdusese rationalizarea. Cea mai mare parte a resurselor Cubei erau alocate acestui scop, iar economia aproape ca s-a prabusit. Pana la urma Castro a sacrificat ideea unei natiuni independente si a furnizat zahar sovieticilor la schimb cu ulei, orez, cereale si elte materii prime.

O urma de speranta

 Aventurierul Castro a inghetat si mai tare glacialele relatii dintre Havana si Washington. Totusi, in 1977, presedintele Jimmy Carter a slabit embargoul cimercial si a ridicat restrictiile de calatorie, intr-un efort de apropiere de natiunea insulara. Cele doua natiuni au stabilit chiar birouri de reprezentare ca un preludiu al restabilirii depline a relatiilor dipomatice. Insa tensiunile s-au aprin din nou in 1980, in parte din cauza ajutorului permanent al Cubei pentru regimurile marxiste din Africa si din orientul mijlociu. In acel an 12 cubanezi si-au cautat refugiul la ambasada peruviana de la Havana, Carter a anuntat ca refugiatii politici din Cuba sunt bine veniti. Mai mult de 120.000 de refugiati au luat barcile spre Florida. Incidentul a pecetluit ostilitatea dintre Cuba si SUA pentru urmatorii ani, SUA dand Cubei o lovitura in 1983, cand armata americana a aruncat din Granada regimul sprijinit de Cuba. 

Epoca moderna

Guvernul cubanez a initiat urgent reforme. A fost suprimata interdictia de a detine dolari, au fost legalizate diferite ocupatii liberale, iar corporatiile straine au fost invitate sa se asocieze cu intreprinderi cubaneze de stat, cu precadere pentru dezvoltarea turismului. Intre timp mii de cubanezi au parasit insula. Exodul s-a transformat intr-o revarsare, dupa revoltele soldate cu morti de la Havana din august 1944. Mai multi de 30.000 de oameni ai barcilor au fugit in Florida  ca Washingtonul si Havana sa negocieze un acord de stopare a fluxului. In februarie 1996 a izbucnit o noau criza, atunci cand Mig-uri cubaneze au doborat deasupra stramtorii Florida o aeronava folosita de un grup de exilati. In consecinta Bill Clinton a promulgat o serie de masuri dure care impuneau noi sanctiuni.

Aproape de zilele noastre

Numarul turistilor din Europa, Canada si America Latina a crescut fenomenal ajutand Cuba sa-si procure veniturile necesare revenirii economice. Cuba a mai primit un sprijin in ianuarie 1998, atunci cand Papa Ioan Paul al II-lea a facut o vizita de o importanta majora, initiind o slabire a restrictiilor impuse religiei. In mai 2002, fostul presedinte Jimmy Carter a cerut mai multa libertate politica. In iulie 2006, Fidel Castro a suferit o interventie chirurgicala si a cedat conducerea guvernului fratelui sau mai tanar, Raul si unei echipe de sase ministri. In Cuba s-a pastrat calmul in timpul situatiei incerte a sanatatii lui Fidel si tranzitia la o Cuba post-Fidel si-a croit drum.

Inaltimile centrale

Un masiv unduitor se inalta treptat din campia de pe coasta de nord, dominand centrul Cubei. Inaltimile se succed spre sud in coame care inchid vai din Vuelta Abajo sunt un centru regional al productiei de tutun. Mai spre sud, accidentatii Sierra del Escambray se inalta abrupt peste o campie litorala ingusta, atingand inaltimea de 1.140 m cu Pico san Juan. Pantele inalte poarta un sal de eucalipti si pini de un verde luxuriant. Cararile duc la un sir de cascade. Vechiul oras, Trinidad se afla pe partea de sud-est a muntilor. Catre est se afla valle de Los Ingenios, un centru istoric important pentru productia de zahar. In apele Presa Zara misuna bibanii, oferind o alata fateta aventurii.

Sierra de est

Muntii dinti de ferastrau sunt caracteristici estului Cubei. Sierra Maestra – lantul dominant – se intinde de-a lungul axei est-vest, de la cabo cruz la orasul santiago de Cuba. Aici sunt ecle mai inalte varfuri din Cuba atingand cu Pico Turquino 1.974 m. Cea mai mar eparte a padurii este protejata de Parque Nacional Pico Turquino. Peretii drepti ai muntilor cad pe o plaja ingusta ca trasa la linie, care sta ca sub o streasina, pe alocuri litoralul e atat de uscat incat cactusii se intind pana la cativa yarzi de mare. Orasul de o mare bogatie culturala Santiago de Cuba si demodatul Guantanamo sunt inconjurate de munti la capatul unor golfuri lungi si inguste. Orasele se coc in arsita intensa, iar muntii racorosi, imbracati in pini, care se afla la nord si la est, sunt inundat in ploi.

Artele frumoase

 Primii pictori cubanezi au adoptat stilul spaniol. Stilul national cubanez a aparut abia in anii 1800. condusa de Jose Nicolas de la Escalera si de vincente Escobar, miscarea a fost caracterizata de o viziune idealizata a culturii negre. Deschiderea Escuela de Pintura y Escuela de San Alejandro – scoala de Pictura si sculptura – la Havan, in 1818, sub conducerea artistului francez Jean Baptiste Vermay, a dat o forta noua miscarii artistice. La inceputul secolului al XX-lea, Cuba a intrat sub influenta miscarii avangardiste europene. Pictorii cubanezi au adaptat stilurile internationale la temele locale, mai ales emblematicul personaj guajiro (taranul agricultor) fiind preferatul pictorului Carlos Enrique. Cel mai pretuit pictor cubanez  - Wilfredo Lam (1902-1082) – s-a nascut dintr-un tata chinez si o mama afro-cubaneza. A studiat la academia lui Vermay, apoi a plecat in 1936 in Spania. Lam s-a miscat intre Havana, Marsilia si Paris. A fost influentat de suprarealisti – mai ales de Picasso care l-a luat sub aripa lui pe tanarul cubanez.

Tinuturi si peisaje

Marile campii ale Cubei sunt o mare frematatoare de campuri cu trestie-de-zahar, pudrate vara cu flori albe delicate. Zonele semidesertice se amesteca cu padurea tropicala montana, iar plajele albe si fierbinti se pierd in mari care stralucesc intr-un albastru paun imposibil. 80 de rezervatii nationale si 195 locale care protejeaza cam 14 la suta din teritoriul insulei. Acestea includ 14 parcuri nationale, 22 de rezervatii ecologice, 8 rezervatii naturale, 11 rezervatii pentru animale salbatice, 2 de peisaje naturale protejate si 11 rezervatii de flora.

O cincime din populatie traieste in Havana, un oras de coasta intins, aflat in partea de nord-vest a Cubei. O mare parte a restului populatiei traieste in capitalele provinciilor si in orasele agricole prafuite raspandite peste tot. Cel mai apropiat vecin al Cubei-Haiti-se afla la 77 km spre est, peste stramtoarea Windward.

Fidel Castro

Una dintre sperantele Cubei, ale carei ambitii politice fusesera zadarnicite de lovitura lui Batista, a fost un avocat de 25 de ani pe nume Fidel Castro. Fidel se dedicase inlaturarii lui Batista. Pe 26 iulie 1953, grupul sau de revolutionari, care avea sa fie numit mai tarziu Cei 26 ai Miscarii din Iulie- a atacat cazarma Moncada dinSsantiago de Cuba. Atacul armat a fost un esec, dar torturarea si asasinarea celor 59 de revolutionari prinsi i-au maniat pe multi cubanezi si au initiat sprijinul pentru rebeli. Castro a fost condamnat la 15 ani de inchisoare, dar a executat doar 22 de luni. Imediat dupa eliberare a lansat o cruciada anti-Batista. Pe 7 iulie 1955 a plecat spre Mexic pentru a pregati trupe de gherila care urmau sa se intoarca pentru a-l rasturna pe Batista, al carui regim nemilos si corupt era dispretuit de oameni. 

Flugencio Batista (1901-1973)

In 6 luni, un sergent al armatei in varsta de 32 de ani, pe nume Fungencio Batista, a preluat puterea. Partizan al intereselor de afaceri americane si nu mai putin venal decat predecesorii sai, Batista s-a dovedit a fi si un reformator capabil si luminat; in tara s-au facut progrese in special pe plan social si politic. A castigat cursa prezidentiala din 1940, dar a pierdut-o pe cea din 1944 si s-a retras in Florida, lasand Cuba pe mana unor politicieni corupti si mai ales, incapabili. Tara a fost infestata de delincventa de strada si asasinate politice. In 1952, Batista s-a intors si a candidat inca o data la presedintie. Totusi, de team sa nu piarda alegerile, a inscenat o golpe de estado (lovitura de stat) fara varsare de sange inainte de balotaj si s-a reinstalat ca presedinte. Mana in mana cu Batista a venit si Mafia, care a invadat Havana in urma loviturilor primite in SUA de la FBI. Orasul a intrat in zilele sale de glorie frivola, deoarece americanii se invarteau pe kacest teren de joc international, lasandu-se in voia soarelui, a nisipului si a pacatului. 

O guvernare in evolutie

Pe 1 ianuarie 1899, armata Statelor Unite a ocupat Cuba, pe care a condus-o pana pe 20 mai 1902. In aceasta perioada, Statele Unite au elaborat Constitutia Cubei. Ea includea Amendamentul Platt, care garanta Americii folosirea bazei navale de la Guantanamo si dreptul de a interveni in treburile Cubei pentru a mentine independenta si stabilitatea tarii. In urmatoarele 2 decenii, Statele Unite au trimis trupe in si din Cuba, pentru a mentine sau a instala la putere guverne prietene si pentru a proteja interesele de afaceri americane. Amendamentul a fost abrogat in 1934, desi cele 2 tari si-au reafirmat acordul de a concesiona Statelor Unite baza navala Guantanamo. Anii de razboi distrusesera economia Cubei, facand tara propice pentru investitiile americane. Miliardele de dolari care au venit in Cuba, au revigorat economia, mai ales in industria zaharului, care s-a bucurat de un boom economic in anii 1915-1920. Desi la tara saracia se putea ghici, Cuba anilor 1920 evoluase pentru a deveni cea mai bogat tara tropicala a lumii-iar frumoasa si lasciva Havana era nestemata Caraibelor. Turistii veneau acolo in numar mare pentru bune si rele in egala masura, storcand cat mai multa placere din chefurile lor , deoarece in Statele Unite, fusese proclamata Prohibitia.

Razboiul americano-spaniol (1898)

Povestile despre tratamentul crud la care au fost supusi rebelii au starnit un sprijin puternic pentru miscarea mambisi in SUA, iar stirile despre razboi erau urmarite atent. Americanii investisera puternic in industria zaharului din Cuba, iar guvernul SUA, care ravnise de mult la Cuba, era presat sa intervina. Apoi pe 15 februarie 1898, un vas de razboi american ”U.S.S. Maine” a explodat in portul Havana. Daca a fost o intamplare sau o actiune premediatta nu se va afla niciodata, dar acest act de agresiune a grabit Congresul SUA sa declare razboi Spaniei pe 21 aprilie 1898. Intr-o succesiune rapida a evenimentelor, spaniolii au fost pusi pe fuga - mai cu seama in infruntarea frontala din 1 iulie de la Santiago de Cuba, unde Theodore Roosevelt a condus o sarja pe San Juan Hill. In decembire 1898, Spania a cedat Statelor Unite controlul asupra Cubei, conform prevederilor Tratatului de la Paris. Astfel a inceput o noua epoca in lunga istorie a regimului colonial din Cuba.

Al doilea razboi de independenta (1895-1898)

Ideea de independenta a fost tinuta vie de poetul si jurnalistul Jose Marti, care traia in exil in Statele Unite. In 1895, marti s-a intors in Cuba, impreuna cu Gome, ca lider al fortelor nationaliste proaspat organizate sub comanda lui Maceo. Desi marti a fost omorat in prima lupta a noului razboi, mambisi au strabatut Cuba, invingand trupele spaniole si dand foc campurilor de trestie-de-zahar si plantatiilor. Disperate sa-si pastreze insula-giuvaier, fortele spaniole nu s-au dat inapoi de la nimic – inclusiv sa adune in lagare de concentrare 200.000 de oameni din zonele rurale ale Cubei. Unde unii dintre ei au murit.

Primul razboi de independenta: Razboiul de zece ani (1868-1878)

Pe 10 octombrie 1868, un proprietar de plantatii din estul Cubei, numit Carlos M. De Cespedes, si-a eliberat sclavii si printr-un discurs cunoscut ca Grito de Yara (strigatul de la Yara), a declarat razboi Spaniei. Prietenii plantatori i s-au alaturat si in curand se formase o armata prost inarmata de insurgenti albi si negri, care isi spuneau mambisi , dupa Jusn Mambi care luptase pentru independenta in Santo Domingo (Haiti). Mambisi se opuneau unei armate de 100.000 de spanioli care navalise pe insula. Cuba a fost ravasita de razboiul de gherila, dus de patriotii condusi de generalul de origine dominicana Maximo Gomez si de popularul colonel mulatru Antonio Maceo, care a divizat natiunea. Dupa un deceniu lung si incarcat de lupte, campania nationalistilor a esuat. Razboiul luase 250.000 de vieti si a lasat urme ale distrugerilor. In consecinta desi Spania a pus capat sclavii in doua etape (abolirea finala a avut loc in 1886), a strans si mai tare insula in pumnul ei de otel.

Razboaiele de independenta

Cei mai multi criollo se identificau cu patria, considerandu-se cubanezi in loc de spanioli. Impozitata din greu si guvernata cu asprime de catre nativiii spanioli peninsulares, populatia nascuta pe insula fusese cuprinsa de febra independentei. In 1835, numai Cuba, Puerto Rico si Filipine mai apartineau Spaniei, care raspundea cu brutalitate sentimentelor nationaliste ale criollo. Spania a luptat din greu sa-si pastreze ultima si cea mai pretioasa dintre posesiunile ei. Cu toate acestea, in 1857 cand pretul zaharului s-a prabusit, Cuba era pregatita de revolta.

Rascoala sclavilor

Rascoala sclavilor din 1791 din Santo Domingo (Haiti de azi), incununata de succes, a distrus industria zaharului din acea tara. Mii de plantatori refugiati s-au stabilit in Cuba, aducand cu ei cunostintele lor in domeniu. Pretul zaharului a crescut. Cuba - cel mai mare producator de zahar din lume pana in 1827 - a prosperat ca niciodata. Intriducerea la inceputul secolului al XIX-lea  a unui nou soi de trestie-de-zahar care producea suc cu un continut mai ridicat de zahar si mai multa aroma, precum si aparitia fortei aburului si a cailor ferate la mijlocul secolului au intarit mai mult economia bazata pe zahar. Totusi pentru cei care trudeau zilnic la camp viata era dura; pe buna dreptate, functionarii spanioli se temeau de razmerite. Majoritate sclavilor erau criollos (nascuti in Cuba) si traiau la oras ca servitori sau muncitori.

Vremea piratilor

In Indiile de vest, comertul cu sclavi era in crestere si conflictele permanente dintre Spania si Anglia, Franta si Olanda din timpul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea au adus noi dusmani Cubei si insulelor invecinate. In timp ce majoritatea piratilor care hartuiau vasele spaniole actionau independent, corsarios erau autorizati de rivalii Spaniei si actionau cu permisiunea si sub protectia lor atunci cand jefuiau vapoare, orase si plantatii. Havana a fost o tinta preferata a unor astfel de acte pirateresti. Pentru a-si proteja comorile, regele Filip al II-lea al Spaniei a comandat construirea unui sistem de fortificatii. Orasul a prosperat, dezvoltandu-se in fiecare an tot mai elegant si mai sofisticat, cu arhitectura lui stralucitoare cu balcoane din fier forjat si usi din mahon sculptat.

Santiago de Cuba

Monarhia spaniola a facut putine pentru a dezvolta colonia. A instituit un monopol al coroanei. Numai porturila Havana si Santiago de Cuba li s-a dat dreptul sa faca comert, iar exporturile rau taxate din greu. Colonistilor li se interzisese sa produca, chiar si cel mai banal obiect era transportat in Spania. Legile nedrepte favorizeaza incalcarea lor si multi colonisti au recurs la contrabanda. Pana la jumatatea secolului al XVI-lea, plantatiile de trestie-de-zahar s-au dezvoltat rapid, iar odata cu ele si comertul cu sclavi. Capitanii englezi ca Jhon hawkins si ruda lui, Sir Francis Drake, si-au inceput ilustrele lor cariere de marinari aducand sclavi pentru plantatorii spanioli, de obicei corupti.

Zilele de glorie ale colonialismului

Pofta de aur impanzise mintile conchistadorilor care au descins in Lumea Noua. Spaniolii au gasit urme ale pretiosului metal in Cuba, dar au secatuit curand primele mine. Importanta Cubei consta intr-adevar in pozitia ei strategica. Havana era harazita unui viitor de aur, evidentiat in 1532, atunci cand Francisco Pizarro a cucerit Imperiul Andin al incasilor. Bogatia specifica a insulei consta in solul ei fertil. Padurile locale au fost doborate, lemnul de esenta tare expediat catre Spania, iar tutunul – impreuna cu trestia-de-zahar si alte recolte – a fost plantat pentru a alimenta noua nebunie a fumatului care cuprinsese Europa.

Primii europeni

Pe 3 august 1492, Cristofor Columb parasea Spania in prima calatorie pentru descoperirea unei cai prin vest spre Indiile Orientale. Cu un echipaj de 87 de oameni, Columb a debarcat prima data in Bahamas. Acolo si-a luat calauze indigene care ii vorbisera de o insula mare numita Cuba, care se gasea la sud-vest. Apoi si-a continuat drumu spre Punta de Maisi si spre est catre o alata insula, pe care populatia bastinasa o numea Haiti, iar Columb a numit-o Hispaniola, inainte de a se intoarce in Spania. Considerati pagani, Taino au fost pusi repede la munca de conchistadori, care primisera pamant si le fusese repartizat un anumit numar de lucratori indieni prin sistemul encomienda (o forma modificata de feudalism). 

Primii locuitori

Prima cultura importanta preceramica a fost aceea a vanatorilor si culegatorilor nimazi care s-au stabilit in arhupelag la aproximativ 8000 i. Hr. Cam pe la 2500 i. Hr., un al doilea grup migrator s-a asezat pe coaste, unde a trait din agricultura si pescuit. Pasnicii Taino erau agricultori priceputi, a caror civilizatie infloritoare se baza pe cultura porumbului si maniocului. Locuiau in comnu in colibe rectangulare acoperite cu paie numite bohios, in colibe rotunde – caneyes si in colibe bardacoas care erau construite pe piloni, in lagune si in alte zone mlastinoase. Taino nu cunosteau limbajul scris sau metalele si nu foloseau nici roata sau animale de povara. Cu toate acestea erau olari desavarsiti si erau atat de priceputi la teserea bumbacului salbatic si canepa in franghii si hamacuri incat, in cele din urma, conchistadorii spanioli i-au fortat sa teasa panza pentru velele vaselor spaniole.

Inceputurile

Pe 28 octombrie 1492, Cristofor Columb a atins tarmul unei insule care, dupa credinta lui, era Japonia. In realitate era Cuba, un paradis tropical despre care exploratorul a spus ca este ”cel mai frumos din lume”. Intr-un an, Spania a revendicat suveranitatea insulei, incepand o poveste lunga si amara, cu atat mai sfasietoare tinand cont de frumusetea insulei. Revolutia lu Fidel Castro, inceputa in 1956, isi are originile in lupta continua de patru secole a poporului cubanez impotriva dezvoltarii puterilor coloniale. Cuba – o insula a maiestuosilor palmieri regali, a campurilor stralucitoare de trestie-de-zahar si a texturilor fine.